Cum Iubeste un Nebun

Una din teme e draguta si va multumesc celor..uhm 3 persoane care mi-ati dat cate ceva de lucru, de gandit, de scris si tot tacamul...

Cum iubeste un nebun...? Buna intrebare, da ffoarte buna intrebare, nu garantez ca stiu rasunsul, nu garantez nici macar ca o sa ma apropii cat de cat de acest raspuns dar incerc ( asa ca apreciati ! )

Fiecare om iubeste in felul lui bizar, complicat sau simplist, fiecare percepe altfel senzatia aceea de ”fluturasi in stomac” si fiecare dintre noi intelege altceva atunci cand spunem, aratam, auzim acest cuvant greoi dar care si-a pierdut farmecul si care-si pierde farmecul zi de zi. Si de ce zic asta, simplu..in mare peste tot pe unde mergem sau pe orice post T.v. sau canal radio, etc. auzim cel putin o data acest cuvant, fie el spus in limba noastra, in engleza, franceza, japoneza, germana, etc...
Cum iubeste un nebun...sincer nu stiu, nici macar eu nu stiu cum iubesc...stiu doar ca atunci cand ajung sa iubesc ma ingrozesc, ma sperie ideea, ma pierd. Pentru ca atunci cand iubesti, cel putin in cazul meu, masca, barierele, Zidul Berlinului sau mica mea miniatura a Marelui Zid Chinezesc se zdrobeste, dispare, citadela mea din care arunc vorb nevinovate, expresii si-n care-mi petrec noptile visand la ceva perfect si efemer e macinata, eradicata...si ajung sa iubesc, sa fiu copilaros, sa tind dupa mana care ma alinta si dupa gura care-mi sopteste ceva dragut pe un ton suav si persuasiv...sunt pustiul care ajunge sa se zvarcoleasca in propia-i piele daca nu este bagat in seama, alintat, imbratisat.

Vad tineri si aud tineri aproape zilnic...”Te iubesc puiut !” / ”Esti barbatul/femeia/iubitul/iubita perfecta, Te Iubesc !” si ma intreb...si va intreb...de ce?
De ce ne limitam la niste cuvinte ? DE CE din natura noastra simplista ca ”om” mediocru si inferior, dar dezvoltati ne limitam si ne dorim uneori cu orice pret sa auzim aceste cuvinte ? De ce sa nu recunosc si eu le zic, le-am zis...si le voi zice...dar nu-mi place, ma blocheaza.
Acest ”Te Iubesc !” a devenit o formula de incheiere a unei discutii...
”Da am luat paine, oua, cafea, tigari...uhm am luat mancare si scutece pentru ala mic...si uhm da..asta-i tot nu ? Ok...ne vedem acasa. Te Iubesc !”
”Ce sa mai zic, am fost la examen, m-a violat decanu la melodie dupa care profu...am picat examenul, aaa da si ai mei au zis ca nu-mi mai trimit fondurile necesare pentru a plati cursurile de fotografie si arta ! Tu-le muma lor !...Dar da puisor...da..uhum inteleg..ok vorbim mai tarziu, bafta la examenul auto, da... Da ma calmez...da...ok, ok...pa pa... Te Iubesc !”

Ce naiba mai e si asta...cuvintele acelea frumoase...aceasta fraza care era folosita inainte sa captezi atentia celei iubite sau celui iubit....sa stie clar intentiile tale si ce simti...au devenit, daca-mi pot permite, banale...

Devine greu sincer sa auzi in fiecare zi aceste cuvinte...

Dar am sarit de la o tema la alta cred...iubirea e un joc in mare...in care poti fi ranit sau poti rani, dar daca nu risti totul, nu ai nimic si cand iubesti dragul sau draga mea..nu te astepta sa fiu iubit inapoi. Nimeni nu iubeste cum iubesti tu, fiecare iubim in felul nostru, fiecare are modul lui/ei de a zice, a arata, a transmite aceste cuvinte si ganduri si trairi emotionale complexe sau simpliste.
Iubirea e un lucru ( o chestie ) atat de fragila, un cuvant atat de fragil...asa ca va rog nu-l irositi...

Sa trec la ceva mai personal... Ei bine nu fiti asa siguri ca iubiti...sunteti siguri ca dupa o saptamana, o luna, 10 luni, 10 ani, iubiti cu adevarat, sa vedem zic eu, toti aveti mici semne de intrebare si va indoiti de acest fapt..unii mai mult, altii mai putin.
Eu spre exemplu...daca ar fi sa analizez trecutul meu de copil schimbator si trecator si visator, da pot sustine faptul ca am avut cel putin 3 suflete pereche pana acum...sau ca nu voi intalni femeia vietii mele, ci femeile vietii mele...
Nu ma intelege-ti gresit, e greu sa explici asta in scris, e mai simplu de aratat sau de vorbit face 2 face cand ”subiectul” e in fata ochilor tai.

Revenind la aceasta tema...pot spune doar cum iubesc eu...nu prea comunic,dau telefoane etc...nu prea o caut pe tipa cu care sunt...dar mereu cand ma intalnesc cu ea, ii arat, prin simplul fapt ca o iau de mana, ca am grija de ea, ca o duc intr-un loc dragut si in loc sa vorbim toate bullshiturile neimportante la telefon le vorbim fata in fata, bem un ceai, o cafea, o bere, un pahar de vin ( depind euneori mai multe pahare de bere si vin :P )

Cam asa iubesc eu....si e greu sa explici cum iubeste un nebun...pentru ca in esenta noastra de oameni culti, dezvoltati, superiori .. da suntem in fond niste mici nebuni, unii mai mari altii mai mici, dar fiecare avem doza noastra de nebunie, o nebunie ce ne face geniali, nu ma intelegeti gresit...pe unii ii face geniali, pe altii doar teribilisti si..ei bine scrizo,violatori si ucigasi in serie, dar trecem peste si ne bucuram de viata nu ?


Nu...?