You sharpen the human appetite to the point where it can split atoms with its desire....
You build egos the size of cathedrals....
Fiber-optically connect the world to every eager impulse....
Grease even the dullest dreams with these dollar-green, gold-plated fantasies, until every human becomes an aspiring emperor, becomes his own God....
And where can you go from there?
joi, 31 decembrie 2009
Cicatrici
Fiecare miscare este un semn..fiecare urma la fel...totul poate fi privit ca un semn...iar corpul nostru ascunde cele mai multe semne.
Cicatricile...frumoase in esenta lor si minunate dupa ce se inchid mereu pot fi si vor fi redeschise..de diferite evenimente sau persoane care-ti amintesc de buna voie sau inconstient de ceva neplacut din trecut. Am zeci de cicatrici personal...si merg dupa principiul...”Iert dar n uit” dar cu ce folos...nu pot uita nu pentru ca nu vreau, nu pentru ca nu pot...ci pentru ca nu-mi permit luxul de a uita..a uita inseamna a repeta candva undeva singur sau cu cineva o greseala...o greseala minora ce descide un por sau o greseala majora ce-ti despica cutia toracica in doua...
16 cicatrici pe mana stanga 5 cicatrici in palma stanga 3 cicatrici pe mana dreapta 6 cicatrici pe palma ( pumnul ) drept o cicatrice pe coaste inca vreo 5 cicatrici pe spate + multe altele..de pe umeri, picioare...etc Pana acum am enumerat vreo 35 de cicatrici ..la care se mai adauga pe putin inca atat... Fiecare dintre ele imi aminteste de ceva dintrecutul meu...fiecare imi aduce aminte de ce s-a intamplat cum si cu cine in detaliu...
Ca o carte la care pui sticky notes ca sa marchezi capitolele interesante..sau sa stii ca acolo e ceva dragut..asa sunt eu...la fel ca voi...un exemplar viu al trecerii timpului ... un mic caietel istoric...
Dar voi ? Care e istoria voastra / va mai aduceti aminte ce faceati ? cum faceati ? si cel mai important de ce faceati ?
Ieri ma gandeam la trecut si mi-am amintit de copilarie...mai ales de dulciurile din acea vreme...sucul la cutiuta de carton, gumele alea tari dar totusi bune...uhm ce anume, Sugus, Caramelele YoYo...Parmalat ( rulouri cu ciocolata ) , gumele Turbo cu foitlele alea..nici nu le pot zice cartonase macar..cu masini...si multe altele...
Totul s-a schimbat...pana si praful e altfel, ma uit pe geam si nu-mi pot aduce aminte cum trebuie cum arata locul asta in care am copilarit...nu-mi aduc aminte ce s-a intamplat cu noroiul in care ma jucam din spatele blocului si cand a disparut...unde au disparut garajele pe care ma urcam si saream..pana cand mi-am spart capul...numi aduc aminte unde a disparut pietrisul pe care alunecam mereu cand alergam si ma mai alegeam cu o cicatrice...
Dar toate au o vreme a lor nu...un timp predestinat..o clepsidra care se stoarce mai greu sau mai usor...ceva ce nu poate fi readus la gloria lui de alta data...
Oamenii sunt la fel ca amintirile..isi pierd din glorie, din farmec...si se uita..si cand se uita un om..e mort...si dupa ce e mort..il uiti si mai mult, si da e posibil credeti-ma...uiti cum arata uiti ce relatie ati avut si tot asa...
Uitam fara sa ne dam seama..si sincer asta ma macina pe mine cel mai mult..nu criza economica..nu muritorii de foame din Africa...nu ce operatii estetice si-a mai facut Regina Angliei sau etc ( ca un mic offtopic..urasc accentul ala a britanicilor : Queen English : dracu suna aiurea..suna feminin suna gay ! ) ma intereseaza ce pot face sa nu mai uit...
Uite un test bun atat pentru mine cat si pentru voi cat si pentru prietenii si familiile voastre...Va mai aduceti aminte cum erati la 1 an ? Va puteti aduce aminte cum a fost cand ati inceput prima oara sa mergeti in picioare sa vorbiti...sa orice..pana si sa faceti la olita ?
Eu nu-mi aduc aminte...si e o rusine pentru mine....m-a uit usor usor pe mine...si nu e bine.
Toti ajungem sa ne uitam pe noi insine...da stiu nu e bine sa traiesti in trecut...dar e trecutul tau, cu bune cu rele e al tau si trebuie sa-ti aduci aminte....o amintire din trecut iti poate schita un zambet pe chip sau poate sa te faca sa versi o lacrima...dar e al tau ! Nu-l lasa sa se duca..ca te pierzi...!
Cicatricile...frumoase in esenta lor si minunate dupa ce se inchid mereu pot fi si vor fi redeschise..de diferite evenimente sau persoane care-ti amintesc de buna voie sau inconstient de ceva neplacut din trecut. Am zeci de cicatrici personal...si merg dupa principiul...”Iert dar n uit” dar cu ce folos...nu pot uita nu pentru ca nu vreau, nu pentru ca nu pot...ci pentru ca nu-mi permit luxul de a uita..a uita inseamna a repeta candva undeva singur sau cu cineva o greseala...o greseala minora ce descide un por sau o greseala majora ce-ti despica cutia toracica in doua...
16 cicatrici pe mana stanga 5 cicatrici in palma stanga 3 cicatrici pe mana dreapta 6 cicatrici pe palma ( pumnul ) drept o cicatrice pe coaste inca vreo 5 cicatrici pe spate + multe altele..de pe umeri, picioare...etc Pana acum am enumerat vreo 35 de cicatrici ..la care se mai adauga pe putin inca atat... Fiecare dintre ele imi aminteste de ceva dintrecutul meu...fiecare imi aduce aminte de ce s-a intamplat cum si cu cine in detaliu...
Ca o carte la care pui sticky notes ca sa marchezi capitolele interesante..sau sa stii ca acolo e ceva dragut..asa sunt eu...la fel ca voi...un exemplar viu al trecerii timpului ... un mic caietel istoric...
Dar voi ? Care e istoria voastra / va mai aduceti aminte ce faceati ? cum faceati ? si cel mai important de ce faceati ?
Ieri ma gandeam la trecut si mi-am amintit de copilarie...mai ales de dulciurile din acea vreme...sucul la cutiuta de carton, gumele alea tari dar totusi bune...uhm ce anume, Sugus, Caramelele YoYo...Parmalat ( rulouri cu ciocolata ) , gumele Turbo cu foitlele alea..nici nu le pot zice cartonase macar..cu masini...si multe altele...
Totul s-a schimbat...pana si praful e altfel, ma uit pe geam si nu-mi pot aduce aminte cum trebuie cum arata locul asta in care am copilarit...nu-mi aduc aminte ce s-a intamplat cu noroiul in care ma jucam din spatele blocului si cand a disparut...unde au disparut garajele pe care ma urcam si saream..pana cand mi-am spart capul...numi aduc aminte unde a disparut pietrisul pe care alunecam mereu cand alergam si ma mai alegeam cu o cicatrice...
Dar toate au o vreme a lor nu...un timp predestinat..o clepsidra care se stoarce mai greu sau mai usor...ceva ce nu poate fi readus la gloria lui de alta data...
Oamenii sunt la fel ca amintirile..isi pierd din glorie, din farmec...si se uita..si cand se uita un om..e mort...si dupa ce e mort..il uiti si mai mult, si da e posibil credeti-ma...uiti cum arata uiti ce relatie ati avut si tot asa...
Uitam fara sa ne dam seama..si sincer asta ma macina pe mine cel mai mult..nu criza economica..nu muritorii de foame din Africa...nu ce operatii estetice si-a mai facut Regina Angliei sau etc ( ca un mic offtopic..urasc accentul ala a britanicilor : Queen English : dracu suna aiurea..suna feminin suna gay ! ) ma intereseaza ce pot face sa nu mai uit...
Uite un test bun atat pentru mine cat si pentru voi cat si pentru prietenii si familiile voastre...Va mai aduceti aminte cum erati la 1 an ? Va puteti aduce aminte cum a fost cand ati inceput prima oara sa mergeti in picioare sa vorbiti...sa orice..pana si sa faceti la olita ?
Eu nu-mi aduc aminte...si e o rusine pentru mine....m-a uit usor usor pe mine...si nu e bine.
Toti ajungem sa ne uitam pe noi insine...da stiu nu e bine sa traiesti in trecut...dar e trecutul tau, cu bune cu rele e al tau si trebuie sa-ti aduci aminte....o amintire din trecut iti poate schita un zambet pe chip sau poate sa te faca sa versi o lacrima...dar e al tau ! Nu-l lasa sa se duca..ca te pierzi...!
duminică, 6 decembrie 2009
Nothing
Dont you recal what you did to me ?
Look at me now, dont you remember..?
Love hate game..sinner saint ..same...
Its all the same...
Look at me now, dont you remember..?
Love hate game..sinner saint ..same...
Its all the same...
joi, 3 decembrie 2009
Cum Iubeste un Nebun
Una din teme e draguta si va multumesc celor..uhm 3 persoane care mi-ati dat cate ceva de lucru, de gandit, de scris si tot tacamul...
Cum iubeste un nebun...? Buna intrebare, da ffoarte buna intrebare, nu garantez ca stiu rasunsul, nu garantez nici macar ca o sa ma apropii cat de cat de acest raspuns dar incerc ( asa ca apreciati ! )
Fiecare om iubeste in felul lui bizar, complicat sau simplist, fiecare percepe altfel senzatia aceea de ”fluturasi in stomac” si fiecare dintre noi intelege altceva atunci cand spunem, aratam, auzim acest cuvant greoi dar care si-a pierdut farmecul si care-si pierde farmecul zi de zi. Si de ce zic asta, simplu..in mare peste tot pe unde mergem sau pe orice post T.v. sau canal radio, etc. auzim cel putin o data acest cuvant, fie el spus in limba noastra, in engleza, franceza, japoneza, germana, etc...
Cum iubeste un nebun...sincer nu stiu, nici macar eu nu stiu cum iubesc...stiu doar ca atunci cand ajung sa iubesc ma ingrozesc, ma sperie ideea, ma pierd. Pentru ca atunci cand iubesti, cel putin in cazul meu, masca, barierele, Zidul Berlinului sau mica mea miniatura a Marelui Zid Chinezesc se zdrobeste, dispare, citadela mea din care arunc vorb nevinovate, expresii si-n care-mi petrec noptile visand la ceva perfect si efemer e macinata, eradicata...si ajung sa iubesc, sa fiu copilaros, sa tind dupa mana care ma alinta si dupa gura care-mi sopteste ceva dragut pe un ton suav si persuasiv...sunt pustiul care ajunge sa se zvarcoleasca in propia-i piele daca nu este bagat in seama, alintat, imbratisat.
Vad tineri si aud tineri aproape zilnic...”Te iubesc puiut !” / ”Esti barbatul/femeia/iubitul/iubita perfecta, Te Iubesc !” si ma intreb...si va intreb...de ce?
De ce ne limitam la niste cuvinte ? DE CE din natura noastra simplista ca ”om” mediocru si inferior, dar dezvoltati ne limitam si ne dorim uneori cu orice pret sa auzim aceste cuvinte ? De ce sa nu recunosc si eu le zic, le-am zis...si le voi zice...dar nu-mi place, ma blocheaza.
Acest ”Te Iubesc !” a devenit o formula de incheiere a unei discutii...
”Da am luat paine, oua, cafea, tigari...uhm am luat mancare si scutece pentru ala mic...si uhm da..asta-i tot nu ? Ok...ne vedem acasa. Te Iubesc !”
”Ce sa mai zic, am fost la examen, m-a violat decanu la melodie dupa care profu...am picat examenul, aaa da si ai mei au zis ca nu-mi mai trimit fondurile necesare pentru a plati cursurile de fotografie si arta ! Tu-le muma lor !...Dar da puisor...da..uhum inteleg..ok vorbim mai tarziu, bafta la examenul auto, da... Da ma calmez...da...ok, ok...pa pa... Te Iubesc !”
Ce naiba mai e si asta...cuvintele acelea frumoase...aceasta fraza care era folosita inainte sa captezi atentia celei iubite sau celui iubit....sa stie clar intentiile tale si ce simti...au devenit, daca-mi pot permite, banale...
Devine greu sincer sa auzi in fiecare zi aceste cuvinte...
Dar am sarit de la o tema la alta cred...iubirea e un joc in mare...in care poti fi ranit sau poti rani, dar daca nu risti totul, nu ai nimic si cand iubesti dragul sau draga mea..nu te astepta sa fiu iubit inapoi. Nimeni nu iubeste cum iubesti tu, fiecare iubim in felul nostru, fiecare are modul lui/ei de a zice, a arata, a transmite aceste cuvinte si ganduri si trairi emotionale complexe sau simpliste.
Iubirea e un lucru ( o chestie ) atat de fragila, un cuvant atat de fragil...asa ca va rog nu-l irositi...
Sa trec la ceva mai personal... Ei bine nu fiti asa siguri ca iubiti...sunteti siguri ca dupa o saptamana, o luna, 10 luni, 10 ani, iubiti cu adevarat, sa vedem zic eu, toti aveti mici semne de intrebare si va indoiti de acest fapt..unii mai mult, altii mai putin.
Eu spre exemplu...daca ar fi sa analizez trecutul meu de copil schimbator si trecator si visator, da pot sustine faptul ca am avut cel putin 3 suflete pereche pana acum...sau ca nu voi intalni femeia vietii mele, ci femeile vietii mele...
Nu ma intelege-ti gresit, e greu sa explici asta in scris, e mai simplu de aratat sau de vorbit face 2 face cand ”subiectul” e in fata ochilor tai.
Revenind la aceasta tema...pot spune doar cum iubesc eu...nu prea comunic,dau telefoane etc...nu prea o caut pe tipa cu care sunt...dar mereu cand ma intalnesc cu ea, ii arat, prin simplul fapt ca o iau de mana, ca am grija de ea, ca o duc intr-un loc dragut si in loc sa vorbim toate bullshiturile neimportante la telefon le vorbim fata in fata, bem un ceai, o cafea, o bere, un pahar de vin ( depind euneori mai multe pahare de bere si vin :P )
Cam asa iubesc eu....si e greu sa explici cum iubeste un nebun...pentru ca in esenta noastra de oameni culti, dezvoltati, superiori .. da suntem in fond niste mici nebuni, unii mai mari altii mai mici, dar fiecare avem doza noastra de nebunie, o nebunie ce ne face geniali, nu ma intelegeti gresit...pe unii ii face geniali, pe altii doar teribilisti si..ei bine scrizo,violatori si ucigasi in serie, dar trecem peste si ne bucuram de viata nu ?
Nu...?
Cum iubeste un nebun...? Buna intrebare, da ffoarte buna intrebare, nu garantez ca stiu rasunsul, nu garantez nici macar ca o sa ma apropii cat de cat de acest raspuns dar incerc ( asa ca apreciati ! )
Fiecare om iubeste in felul lui bizar, complicat sau simplist, fiecare percepe altfel senzatia aceea de ”fluturasi in stomac” si fiecare dintre noi intelege altceva atunci cand spunem, aratam, auzim acest cuvant greoi dar care si-a pierdut farmecul si care-si pierde farmecul zi de zi. Si de ce zic asta, simplu..in mare peste tot pe unde mergem sau pe orice post T.v. sau canal radio, etc. auzim cel putin o data acest cuvant, fie el spus in limba noastra, in engleza, franceza, japoneza, germana, etc...
Cum iubeste un nebun...sincer nu stiu, nici macar eu nu stiu cum iubesc...stiu doar ca atunci cand ajung sa iubesc ma ingrozesc, ma sperie ideea, ma pierd. Pentru ca atunci cand iubesti, cel putin in cazul meu, masca, barierele, Zidul Berlinului sau mica mea miniatura a Marelui Zid Chinezesc se zdrobeste, dispare, citadela mea din care arunc vorb nevinovate, expresii si-n care-mi petrec noptile visand la ceva perfect si efemer e macinata, eradicata...si ajung sa iubesc, sa fiu copilaros, sa tind dupa mana care ma alinta si dupa gura care-mi sopteste ceva dragut pe un ton suav si persuasiv...sunt pustiul care ajunge sa se zvarcoleasca in propia-i piele daca nu este bagat in seama, alintat, imbratisat.
Vad tineri si aud tineri aproape zilnic...”Te iubesc puiut !” / ”Esti barbatul/femeia/iubitul/iubita perfecta, Te Iubesc !” si ma intreb...si va intreb...de ce?
De ce ne limitam la niste cuvinte ? DE CE din natura noastra simplista ca ”om” mediocru si inferior, dar dezvoltati ne limitam si ne dorim uneori cu orice pret sa auzim aceste cuvinte ? De ce sa nu recunosc si eu le zic, le-am zis...si le voi zice...dar nu-mi place, ma blocheaza.
Acest ”Te Iubesc !” a devenit o formula de incheiere a unei discutii...
”Da am luat paine, oua, cafea, tigari...uhm am luat mancare si scutece pentru ala mic...si uhm da..asta-i tot nu ? Ok...ne vedem acasa. Te Iubesc !”
”Ce sa mai zic, am fost la examen, m-a violat decanu la melodie dupa care profu...am picat examenul, aaa da si ai mei au zis ca nu-mi mai trimit fondurile necesare pentru a plati cursurile de fotografie si arta ! Tu-le muma lor !...Dar da puisor...da..uhum inteleg..ok vorbim mai tarziu, bafta la examenul auto, da... Da ma calmez...da...ok, ok...pa pa... Te Iubesc !”
Ce naiba mai e si asta...cuvintele acelea frumoase...aceasta fraza care era folosita inainte sa captezi atentia celei iubite sau celui iubit....sa stie clar intentiile tale si ce simti...au devenit, daca-mi pot permite, banale...
Devine greu sincer sa auzi in fiecare zi aceste cuvinte...
Dar am sarit de la o tema la alta cred...iubirea e un joc in mare...in care poti fi ranit sau poti rani, dar daca nu risti totul, nu ai nimic si cand iubesti dragul sau draga mea..nu te astepta sa fiu iubit inapoi. Nimeni nu iubeste cum iubesti tu, fiecare iubim in felul nostru, fiecare are modul lui/ei de a zice, a arata, a transmite aceste cuvinte si ganduri si trairi emotionale complexe sau simpliste.
Iubirea e un lucru ( o chestie ) atat de fragila, un cuvant atat de fragil...asa ca va rog nu-l irositi...
Sa trec la ceva mai personal... Ei bine nu fiti asa siguri ca iubiti...sunteti siguri ca dupa o saptamana, o luna, 10 luni, 10 ani, iubiti cu adevarat, sa vedem zic eu, toti aveti mici semne de intrebare si va indoiti de acest fapt..unii mai mult, altii mai putin.
Eu spre exemplu...daca ar fi sa analizez trecutul meu de copil schimbator si trecator si visator, da pot sustine faptul ca am avut cel putin 3 suflete pereche pana acum...sau ca nu voi intalni femeia vietii mele, ci femeile vietii mele...
Nu ma intelege-ti gresit, e greu sa explici asta in scris, e mai simplu de aratat sau de vorbit face 2 face cand ”subiectul” e in fata ochilor tai.
Revenind la aceasta tema...pot spune doar cum iubesc eu...nu prea comunic,dau telefoane etc...nu prea o caut pe tipa cu care sunt...dar mereu cand ma intalnesc cu ea, ii arat, prin simplul fapt ca o iau de mana, ca am grija de ea, ca o duc intr-un loc dragut si in loc sa vorbim toate bullshiturile neimportante la telefon le vorbim fata in fata, bem un ceai, o cafea, o bere, un pahar de vin ( depind euneori mai multe pahare de bere si vin :P )
Cam asa iubesc eu....si e greu sa explici cum iubeste un nebun...pentru ca in esenta noastra de oameni culti, dezvoltati, superiori .. da suntem in fond niste mici nebuni, unii mai mari altii mai mici, dar fiecare avem doza noastra de nebunie, o nebunie ce ne face geniali, nu ma intelegeti gresit...pe unii ii face geniali, pe altii doar teribilisti si..ei bine scrizo,violatori si ucigasi in serie, dar trecem peste si ne bucuram de viata nu ?
Nu...?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
